Te-ai intrebat vreodată ce se întâmplă cu un aparat electric după ce și-a “incheiat misiunea” de a te servi pe tine, consumator?
De aici încolo începe o foarte interesantă poveste care poate să fie sau nu cu happy end.
Îl ai în casă poate de câțiva ani. Nici nu ți-ai pus problema să te desparți de el. Poate pentru că ești atașat emoțional, sau poate îl repari la un moment dat, îl duci la țară sau poate vreodată îți trebuie vreo piesă din el. Poate nu conștientizezi cât spațiu ai economisi în casă dacă acel aparat ar dispărea sau poate îți spui în sinea ta: “lasă-l domle aici că nu cere de mâncare”.
Statistica ne spune că o familie din Europa are în medie în propria casă undeva la 70 de aparate electrice și electronice vechi, pe care nu le mai foloseste.
Da da, 70.
În Franța, de exemplu, sunt peste 113 milioane de telefoane mobile care dorm în sertare, unele chiar funcționale.
De îndata ce te-ai decis să renunți la aparatul electric pe care tocmai l-ai identificat, ajungem cu povestea noastră la o răscruce de drumuri. Cum scapi de aparat? Cui îl dai? Cui îl predai? De ce îl predai cuiva sau altcuiva? Există o sumedenie de variante, mai mult sau mai puțin legale. Există variante civilizate și responsabile față de mediul înconjurător și față de comunitatea în care trăiești și altele aproape total ignorante în aceste privințe.
Acum avem în față 3 scenarii după care se poate desfășura povestea aparatului tău:
Scenariul 1: îl arunci la gunoi sau la râpă. Ce se întâmplă cu el? Va dăinui peste sute și sute de ani. Îți garantăm că nu va dispărea, ba din contra. S-ar putea să te întâlnești cu el în amonte, fix în locul în care într-o zi frumoasă de duminică decizi să mergi cu familia în căutarea unui loc de picnic.
N-am spune că este tocmai un happy end.
Scenariul 2: “Fiaaare vechi, fiaaaare luăăăăm”.
Vrei să știi dacă această variantă e cea cu happy end? Hai să facem un exercițiu de imaginație: tu decizi să predai căruțașului sau “strângătorului de fier vechi” aparatul tău. În acest scenariu aparatul va fi trântit, izbit, călcat în picioare, strivit cu gheara unui utilaj, ajungând în mod sigur într-un morman de fier vechi. Da, poate că se recuperează ceva din rămășițele aparatului tău, dar ce se întâmplă cu restul componentelor sale? Ajung să contribuie la formarea a noi și noi munți de gunoaie sau la contaminearea solului și a apei. Sa fie oare un happy end?
Scenariul 3: Ei bine, un aparat electric nu este fier vechi, indiferent dacă are în componența sa metal sau nu, indiferent dacă așa s-a perpetuat informația eronată printr-un soi de tradiție folclorică. Așadar, poate ar fi momentul să privești lucrurile în alt mod.
Un aparat electric cândva folositor ție și familiei tale are în componența sa metal, plastic și alte substanțe, dintre care unele toxice. Aceste componente sunt reciclabile și pot fi valorificate în întregime, dacă sunt colectate corespunzător. Astfel pot reintra în industria producătoare de aparate electrice. Cu alte cuvinte, din componentele aparatului tău se poate naște un aparat nou, care va ajunge într-o altă casă, fiind folositor altei familii. În acest scenariu nimic nu se pierde, nimic nu se aruncă, totul reintră într-un circuit al
funcționalității și al bunul simț. Tu ce zici? Este acesta un happy end? Noi așa credem.
Acum că ai aceste 3 perspective, ce faci? Predai aparatul tău căruțașului sau strângătorului de fiare vechi sau decizi sa soliciți un serviciu de colectare autorizat, care este capabil să dovedească oricând ce s-a întâmplat cu aparatul tău printr-un mecanism care se numește trasabilitate? Colectorul autorizat funcționează după un act care ii reglementează modul în care îți desfășoară activitatea, se supune legii și funcșionează într-un spațiu special amenajat, respectând normele impuse de lege. Mai mult decât atât, are obligația de a preda mai departe aparatele fabricilor de reciclare și de a raporta rezultatele activității sale organelor abilitate.
Care va fi povestea aparatului tau?
